La casele cu brazi în poartă
Zăvoru-i tras, ograda moartă.
O candelă-ntr-un colţ clipeşte,
Sporind singurătatea grea...
De-acum şi candela-aţipeşte –
Adormi şi tu, nădejdea mea!
Pe plaiuri, sus, un bucium moare
Şi focurile-s tot mai rare.
Departe-n văi adânci, prin pietre,
Izvorul glăsuieşte-abia ...
Dorm toti in jurul stinsei vetre –
Adormi şi tu, iubirea mea!
În bură de lumina dulce
Coboară luna sa se culce.
Tăcerea aripa-şi desface,
Ţinând pământul tot sub ea...
Pământ şi ceruri dorm în pace –
Adormi şi tu durerea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu