o vară prăbuşită sub castani
şi-un iarmaroc romantic de potire
adăpostind isolde şi tristani
dantele moi de galben în derută
cad peste vârsta zidurilor lungi
când grea de aur toamna îmi sărută
pustiile armuri de nibelungi
şi-n roşu blând îmi leagănă un flaut
acorduri vechi de abur efemer
abia desprins dintr-un poem de Plaut
sau dintr-un imn războinic de Homer
adun confesiuni sub tâmpla stângă
sub tâmpla dreaptă cerul boreal
trecând uşor cu sufletul pe lângă
acest sărut din toamnă ireal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu