Ştiu cînd mă minţi, cu toate ce-mi spui şi faci pe plac,
Neaşteptat culoarea privirilor se schimbă
şi ochii tăi o clipă se bîlbîie şi tac.
Cît mi-eşti de drag atuncea ! Cum îţi iubesc minciuna !
Întreg te afli-acolo, tu, cel adevărat,
Tu, candid plin de vicii, amestecînd într-una
Păcatul ce luceşte ca aurul curat...
si nici o vina... Răul sub tine-i calul sprinten,
Sfărîmă stavili, inimi, să zboare unde-i ceri,
În coastele Iubirii cruzimea-i ager pinten,
Stau bine stropii roşii pe negrele plăceri,
Şi-ademenind lumina cu îngerii-ţi perfizi,
În iadul tău tragi cerul şi astfel mi-l deschizi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu