în palmă îmi cade
căderea ei mută mă doare mă
roade
pătrunde în carne să-mi
ardă de-a valma
şi mâna-ncleştată
şi ochiul şi
palma
iar moartea porneşte
să-mi cate ocol
mi-adulmecă
trupul nevolnic şi
gol
sunt una cu frunza
ce-n palmă o strâng
sunt una cu frunza
ce moare şi
plâng
şi-acum înţeleg ce
anume mă doare
sunt singur şi
veşted sunt frunza
ce moare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu