Se-nalță și nu fâlfâie măcar?
Dar cum de-i suitor?
De unde-această forță, frâu și far?
Lăsând viața jos,
Trăiește-n slăvi, ca stele și vecii,
Doar să-l privești și urci și tu-n tării!
O ,albatros! Mereu
Mă-mpinge-un dor înspre înalt ceresc,
Am plâns, am plâns din greu,
Cântând la tine – da, eu te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu