Când zăcea în făşii în poala mamei, îşi întindea mâinile după soare vrând să smulgă strălucirea lui rotundă de pe ceriu. Şi zarea nu i-a răspuns niciodată.
- Când a făcut întâii paşii, văzu pâine în mâinile unui copil. Şi ş'a întins mâinile după pâne... Dar nu i-au dat-o.
- Când a'nceput să simtă chemarea florilor şi adâncul rost al cântecului binefăcător, ş'a întins mâinile după o floare. ...Dar spinii florii l-au respins şi a simţit săgeata durerii dintâi în inimă, era durerea leului alungat din vizuini.
- Când îi crescu credinţa şi dorul de luptă, îşi întinse mâinile după argintul răsplătirilor şi după aurul biruinţei. Şi l-au alungat, l-au bătut, l-au chinuit.
- Omul care-şi întindea mâinile şi niciodată n-a cules decât lacrămi şi blesteme, şi niciodată n-a putut râde fericit.
- Şi trist şi obosit, bătrân şi chinuit, ş-a întins mâinile plângând după soare... şi soarele s'a desprins de pe ceriu, a căzut în braţele-i micşorat de cădere ca un măr, şi omul care îşi întindea mâinile totdeauna în zadar... simţi că i-se deschide noaptea, ca să se cufunde în ea, ţinând strâns la sânu-i, soarele - măr
Amazing! Its really amazing paragraph, I have got much clear idea
RăspundețiȘtergereon the topic of from this paragraph.
Simply want to say your article is as astounding.
RăspundețiȘtergereThe clarity for your submit is simply excellent and i can suppose you're knowledgeable
on this subject. Well with your permission allow me to seize your RSS feed to stay up to date
with drawing close post. Thank you one million and please carry on the gratifying work.