Ştiu, doar parcul e de vină
că nu suntem amândoi.
Prea-nvelitu-s-a-n rugină
prea valsează trist în foi.
Eu, la braţ numai cu mine,
caut mersu-ţi mlădios.
Lacul, cufundat în sine,
mi-a surâs, neputincios.
Dezdoindu-şi iarăşi arcul
crengile bocesc în vânt.
Ştiu, de vină-i numai parcul
el nimic nu are sfânt.
Unde-i vara de-altădată?
Frig, şi singur, şi târziu...
Nu eşti tu cea vinovată,
Parcul e de vină, ştiu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu