CARMEN MERETRICIS pentru M. R. P. Se cîntă lent, de-o guristă obosită, cu acompaniament de acordeonist chior, într-un mediu tabagic:

"Cînta o cutră beată

                                           În Crucea de Piatră...".

Era o poamă de paişpe bani,

Cu hoit alintat şi cu ochii tirani
Că se cordea cu fanţi caramani
În Crucea de Piatră.
Puţea a tutun, a doftorii şi a spirt.
Artiştii fraieri o-ncorona cu mirt
Cînd îi făcea trataţii la birt
În Crucea de Piatră.
Şi se purta numa-n liliachiu:
De oful peştelui ăl mai spanchiu
Cu care-n bombe pilea la rachiu
În Crucea de Piatră.
Stătea-n camizol, pe-nserate, la geam:
"Să mă vază toţi craii hoit ce am,
Cum n-a văzutără ei neam de neam
În Crucea de Piatră...".
Venea droaie: grubări, codoşi, venetici,
Mucoşi de gimnaz cu coşuri, că nici
Să mai fi fost dame-aşa de gagici
În Crucea de Piatră.
Venea şi boieri - d-ăi de umblă-n caleşti;
Şi-ambasadori suspina la fereşti...
Şi pentru ea s-a tăiat şapte peşti
În Crucea de Piatră.
Zicea o marghioală-n Vitan, trepăduşa -
- Alege-s-ar prafu' de ea, şi cenuşa ! -
Că mă-sii i-a zis Pena, şi Corcoduşa,
În Crucea de Piatră.
Da' nişte mămici de la trei cuplărăi,
Cu nişte coarde de pui de găi
O-nvidia (domnule, oameni răi
În Crucea de Piatră).
Cînd înnemerea muşterii mai de soi -
Cu clifturi inglişe şi bumăşti purcoi -
Făcea cu aceştia "Romanţa în doi"
În Crucea de Piatră.
Dar dama c-un domn a plecat într-o zi,
Cînd striga oltenii la prune tîrzii...
De ea, de atunci nu se mai auzi
În Crucea de Piatră.
Zic unii că are palaturi ca-n vis,
Că cîntă-n şantanuri la nemţi, la Paris...
Că ţaţele nu se mai satur' de zis
În Crucea de Piatră.
Căci aşa ţi se-ntîmplă destinul în viaţă:
Păcat c-o să moară-n streini - cîntăreaţă.
Putea să se-ajungă, la urmă, şi ţaţă
În Crucea de Piatră.