Vai de mine, amar de mine!
Fugit-am, mândro, de tine
De trei luni și de trei zile
Să găsesc pace și mile,
Că tu rău m-ai fermecat
Cu trei paie de la pat,
Cu o schiță din portiță
Și cu fire din cosiță
Mă dusei la mănăstire,
Pusei mâna pe psaltire
Și citii câteva zile
Să mai uit cele copile,
Dar ce-oi face ca să scap
În nevoie să nu-ncap?
Că drumul ce-am apucat
Mă duce drept la păcat.
Drăguliță, eu văd bine
Că nu am să scap de tine.
Fă-te-ncalte-o mănăstire,
Și-mi dă gura de citire,
Și mă lasă să mă-nchin
La icoanele-ți din sân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu