 |
| Cupidon |
ca un orb, la ochi legat,
Şi de câtă vreme-acuma
pe la mine n-ai mai dat !
Prăpădeşti tu de pomană
preţioasele-ţi săgeţi,
Să te-alegi cu hulă numa
de l-atâţi ingraţi poeţi ...
Te-am vorbit eu rău vreodată ?
vinovat cu ce ţi-am fost?
De mă horopseşti uitării,
tu, copil frumos şi prost ?
A ! de-ai ştii cum mângâi încă
urmele unde-ai rănit !
Cu ce dor mi-aduc aminte
cât atunci am pătimit !
Vino, crudule, cu pieptul
gata dezvelit te-aştept ;
Nu cu una, dă cu două!
săgetează drept în piept !
Şi pe maică-ta zeiţă,
jur că n-am să te hulesc :
Mai omoară-mă odată,
să mai simt că iar trăiesc !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu