Mi-ai rupt o coastă, mi-ai făcut o Evă
Cu părul lung şi trupul voluptuos,
Să-mi fie-n veci de suferinţi colegă,
Să mă târăsc la mila ei, pe jos
Să aibă sâni
Ca să-mi hrănească prunci
Că eram singur şi stingher atunci,
Să-mi fure judecata cea puţină,
Să fiu rebel, să n-ascult de porunci
Să-mi dea să muşc
Din poama cea oprită
Ca să-mi poţi da, ce n-ai dat pân-atunci,
Să-mi dai osânda cea făgăduită,
Zile puţine, condamnat la munci.
Ţine-ţi dar paradisul pentru tine
Că nu-ţi era oricum un dar de dat,
Doar capăt de-acuzare, ştii prea bine,
Am fost doar om, aşa c-am cutezat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu