Miros de rugină de lanţ( Libertăţii tuturor jurnaliştilor)- Adrian Păunescu

Atât cât se poate,
O păzesc
Temniceri deliranţi,
Mirosim
A cătuşe-ncarnate,
Mirosim
A rugină de lanţ.

Libertatea
Simţirilor treze
E vândută
În bâlciul murdar,
Gardienii
Îi pun paranteze
Şi-o transformă,
Treptat, în coşmar.

Pariem,
Orişicum, pe oricine
Şi când el
Face pasul în sus,
Prima oară
Pe noi ne reţine
Şi ne pune
O graţie-n plus.

Care drepturi?
Puterea şi banul!
Doar atât
S-a schimbat între timp
Când chiar noi
Ne alegem tiranul,
Precum el
Ne omoară în schimb.

Şi miroase-a oxid
Până-n ceruri
Şi la modă
E muzica – za,
În cătuşe
Se pun adevăruri
Şi-nvăţăm,
Umiliţi, a tăcea.

Românie,
Cu oasele frânte,
Românie,
Cu oameni de terci,
Surdomuţii
Învaţă să cânte,
Cultivăm
Pe morminte ciuperci.

Bal mascat,
În dezordinea tristă,
Într-o ţară, mai strâmtă ca ieri,
Niciun semn
Pozitiv nu există
Şi femeile
Nasc temniceri.

Democratic
Purtăm tirania,
Ca pe-o haină
La modă, prin târg,
Struguri putrezi
Acoperă via
Şi oţetul
Transpiră cu sârg.

Dar mai mult
Şi mai rău decât toate,
Noi,
Ca bieţi cerşetori importanţi,
Mirosim
A cătuşe-ncarnate,
Mirosim
A rugină de lanţ.

Adrian Păunescu
22 iunie 2010