Hâtrul bătrân, poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri

      

Detaliu pictură"THE ROOM WITH AN ECHO" Dragoş Bădiţă

 Floricică, floricea!

Când eram pe vremea mea,

Câte trei mândre aveam,

Cu tustrele mă iubeam,

Una-n deal şi una-n vale,

Una la mijloc de cale,

Iar de când m-am bătrânit

Fetele m-au părăsit,

Sui în deal, cine mă cheamă?

Moartea care-mi cere seamă?

Dau în vale, cine-mi râde?

Moartea care mă cuprinde?

Pomul dacă-mbătrâneşte,

Pune-i paie de-l pârleşte.

Omul dacă a-mbătrânit

Fă-i sicriu de odihnit.

Vai de dânsul! vai de el!

Când e omul tinerel,

Lesne-i vine a gândi

Cât pământul c-a trăi.

Ci zilele omului

Sunt ca floarea câmpului:

Dimineaţa înfloreşte,

Peste zi se veştezeşte

Şi spre seară nu mai este!