-De când visele se gândesc,măi băiatule?
-De când eşti îmbrăcată ca o avalanşă,
care îşi aşteaptă schiorii .
Uite,lumina dimineţii de iarnă e generoasă cu toţi!
De ce nu mai ningi,de ce nu mai faci foşnet
din oameni de zăpadă ?
Dragostea mea,totuşi, de ce nu ningi?Plânge-mi o zăpadă,
un vis prea târziu.
Am înţeles,îţi lipsesc câinii St Bernard
cu butoiaşele lor de rom,
cârciumile pustii,oamenii buni,oamenii răi şi şoferii...
şi minciunile,care ne ţineau loc de acoperiş
şi copiii născuţi în umbra perdelei.
Iubito de ce să trezeşti din somn un crocodil,
când poţi să ţi-l faci poşetă pe viaţă ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu