luni, 3 februarie 2014

Examene la oral (20 de ani după Ceauşescu) – Angela Nache Mamier

Aceeaşi remarcă simpatică şi înmulţită cu o sută!
« Aveţi un accent… ?
Aaaa, sunteţi româncă…
Toată lumea vorbeşte acolo franceza
Spuneţi-mi era chiar atât de dur ?
Nu îmi vine să cred …
Nu a putut fi atât de teribil
Mass-media exagerează mereu, nu-i aşa…?”
Răspunsul meu e deja pregătit,
Foarte lung,
Recitat de sute de ori !
Da am trăit-o, am supravieţuit
Imaginaţi-vă în locul nostru:
15 litri de benzină pe lună,
Cinci copii obligatorii pentru o femeie
Până la 45 de ani, fără drept la avort.
Dragostea o corvoadă şi ca rezultat
O sută de mii de orfani ori abandon de copii.
300 grame de pâine neagră pe zi , de persoană,
De patru ori pe an carne de porc,
Tichete vexante de raţii
Un litru de ulei de soia, un kil de zahăr şi de făină,
Zece ouă,o prăpădită de margarină pe lună,
Partid unic, nici o libertate de expresie
Voturi forţate pentru aceeaşi clică,
Spionaţi, ascultaţi la telefon de către
Informatori zeloşi,
Frontierele închise, ţara în agonie
Ruptă de lume intenţionat,
Oameni persecutaţi la cea mai mică
Schimbare de conduită,
Pedepse , frici cotidiene
Ţigani condamnaţi la trei ani de închisoare
Pentru o pâine, un geamăt,
Salvarea nu se mai deplasa după 60 de ani,
Sate şterse de pe faţa pământului ,
Oameni înghesuiţi în blocuri-turn
În timp ce poporul de sclavi, militari
Puşcăriaşi,
Ridicau Palatul Poporului
Faraonic, vizibil din spaţiu
Ca Zidul Chinei,
Poarta biroului lui din lemn exotic
Măsura o sută de metri…
Vindea pe dolari
Copiii fetelor-mame la adopţie.
Petrolul,
Evreii, Nemţii
Erau vânduţi pe dolari
Umplând conturile personale în străinătate.
Ne obliga să strângem centurile
Să tremurăm de frig,
Fără electricitate în favoarea industriei,
Presă aservită, o cultură ridicolă în slujba
Cuvintelor, portretelor, discursurilor
Perfectului dictator cretin parano…
Trag aer să respir, gata să continui,
Dar interlocutorul jenat dă semne de oboseală
A înţeles mult mai bine de data aceasta
“E incredibil … de neconceput aşa ceva în Franţa
E mai bine la noi…
Aţi trăit probabil o mare schimbare
Odată ajunsă în Franţa?”
Cobor privirea (ca vinovată pe undeva):
Da, eu am avut această şansă,
E adevărat,
Dar aceasta este cu totul altă poveste…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu