Despre daci

Despre culmea atinsă de geto-daci, la care urmaşii lor nu au mai ajuns niciodată în istorie, scrie Iordanes, în Getica: „Singurul gând al geţilor era să ducă la „îndeplinire, pe orice cale, ceea ce îi învăţa folositor sfătuitorul lui Deceneu (…) Iar el, observând înclinarea lor de a-1 asculta în toate, şi că ei sunt din fire inteligenţi, i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei; căci era un maestru priceput în acest domeniu. El i-a învăţat etica, dezvăţându-i de obiceiurile lor barbare; i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcându-i să trăiască potrivit legilor naturii; transcriind aceste legi, ele se păstrează până astăzi, sub numele belagines; i-a învăţat logica, făcându-i superiori celorlalte popoare, în privinţa minţii; dându-le un exemplu practic, i-a îndemnat să petreacă viaţa în fapte bune; demonstrându-le teoria celor douăsprezece semne ale Zodiacului, le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita Lunii şi cu cât globul de foc al Soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele trei sute patruzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel repede de la Răsărit până la Apus spre a se apropia sau îndepărta de polul ceresc. Vezi ce mare plăcere, ca nişte oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filosofice, când mai aveau puţintel timp liber după lupte. Puteam vedea pe unul cercetând poziţia cerului, pe altul însuşirile ierburilor şi ale fructelor, pe acesta studiind creşterea şi scăderea Lunii, pe celălalt observând eclipsele Soarelui şi cum, prin rotaţia cerului (astrele) care se grăbesc să atingă regiunea orientală sunt duse înapoi spre regiunea occidentală, odihnindu-se apoi după o regulă prestabilită”(…) Căci atunci a ales dintre ei pe bărbaţii cei mai de seamă şi mai înţelepţi, pe care i-a învăţat teologia, i-a sfătuit să cinstească anumite divinităţi şi sanctuare, făcându-i preoţi, şi le-a dat numele de pileaţi (…); restul poporului a dat ordin să se numească capillati” (XI, 69-72).

Preluat de pe www.basarabialiterara.com

Din nou, Dacii liberi  de Adrian Păunescu

Noi n-am avut nevoie

Să luam adeverinţe

Că vieţuim acasă,

În patrie la noi,

Am fost şi vom rămâne

De-a pururi dacii liberi

Şi iubitori de pace,

Şi vrednici de război.

La Sarmisegetuza,

La focuri, cu Zamolxe,

Şi stelele din ceruri

Din sânge ni se rup.

Nu ne-au învins romanii

Şi-am râs de toţi barbarii

Strigând la ei cu steagul

Făcut din cap de lup.

Această dăm de ştire,

De sub pământul nostru,

Urmaşilor în care

Reinviem acum.

Femeile iubindu-şi

Să nască dacii liberi

Spre răzbunarea noastră

Pe cel din urmă drum.

Numiţi şi ţara noastră

Cu numele ei dacic

Iubiţi pe nou veniţii

După atâţia ani,

Dar veşnic ţineţi minte

Că peste dacii liberi

Au tot călcat invazii

Şi altfel de romani.

Noi am rămas în glie

Şi devenim pădure,

Şi devenim recolte,

Să vă hrănim pe voi,

Şi temelia ţării

S-o întărim cu oase

Şi iubitori de pace,

Şi vrednici de război.

Cu tot ce năzăreşte

Din firea noastră veche,

Dăm Romelor de ştire,

Prin ierburi murmurind,

Că numai oboseală

Ne-a aşezat sub scoarţă,

Dar dacă e nevoie

Ne vom scula oricând.