Papesa Ioana

Povestea ei s-a raspandit incepand cu secolul al 13-lea: scrieri precum "Chronica universalis Mettensis" de Jean de Mailly sau "Tractatus de diversis materiis predicabilibus" de Stephan de Bourbon aminteau o "papesa" fara nume, care s-ar fi aflat la carma Bisericii Catolice spre sfarsitul veacului al XI-lea. Numele "Papei Ioana" ocupa locul 51 in lucrarea scriitorului renascentist Giovanni Boccaccio, dedicata celor mai faimoase 100 de femei. O poveste controversata, dar considerata de multi fascinanta.

In vechile carti de tarot, cea destinata cunoasterii ascunse se numeste "La Papessa"...De asemenea, in Bazilica Sf. Petru, printre sculpturile realizate de Bernini, unul dintre cei mai cunoscuti artisti ai secolului al XVII-lea, apar si cateva imagini ale unei femei purtand insemne papale.

Doar cateva dintre elementele respinse atat de Biserica Catolica, cat si de istoricii moderni. Ioana, numita si Ioan Anglicus, Jutta, Jutte, Gilberta, Agnes sau Glancia. S-ar fi nascut la Mainz, din tata de origine engleza si mama localnica. Unii cercetatori cred ca povestea "papesei" ar avea cumva legatura cu Marozia, mama Papei Ioan al XI-lea, si cu mama ei, Teodora, care ar fi reusit impreuna ca, in decursul a mai putin de un deceniu, sa numeasca si sa dea jos opt suverani pontifi, detinand totodata adevarata putere la Roma

Istoricul Cesare Baronius are insa o alta opinie: legenda Ioanei ar fi, de fapt, o satira la adresa Papei Ioan al VIII-lea (872-882), considerat prea slab in relatia cu patriarhul Constantinopolului, Photios I. Istoricul Michael Hesemann crede ca legenda femeii-papa s-ar fi bazat pe alte elemente. In primul rand, pe existenta unui strazi romane, "vicus Papessa", care duce spre Vatican si pe care capii Bisericii Catolice au ocolit-o constant, in timpul procesiunilor religioase...

Predici frumoase

Legenda spune ca Ioana capatase din copilarie solide cunostinte religioase, de la tatal ei, Williglad, care era cleric si care a invatat-o inclusiv predici in latina, greaca si engleza. Dupa moartea acestuia, la varsta de 14 ani, copila s-a mutat la o manastire de maici din Mosbach.

Aici a mai putut studia carti din biblioteca lacasului, pana intr-o zi, cand a fost pusa sa copieze, alaturi de un calugar venit de la manastirea din Fulga, "Epistolele Sf. Pavel", cu litere de aur. Lucrand impreuna, Ioana si Fromentin s-au indragostit unul de celalalt, hotarand pe ascuns sa plece amandoi la manastirea de calugari benedictini, de unde venise el. Travestita in baiat, tanara si-a luat numele de "fratele Ioan" si a putut sa locuiasca ani buni in aceeasi chilie cu Fromentin.

Din pacate, un calugar care a tras cu urechea le-a surprins vorbele de amor, asa ca indragostitii au fost nevoiti sa plece pe furis, pribegind prin lume. Dupa un an, ajunsesera la Atena, unde au intrat la manastirea Dafne. Aici cei doi au locuit opt ani, timp in care "parintele Ioan" a tinut cu regularitate predici frumoase, carora li s-a dus vestea. Dar Ioana nu se mai multumea cu atat.

Chemarea carnii

Intr-o zi, a plecat spre portul Pireu, unde s-a urcat pe o corabie cu directia Roma. Acolo s-a supus unui examen sever la Colegiul Sf. Martin, devenind profesor de teologie. Desigur, fara sa i se cunoasca adevarata identitate. Papa Leon al IV-lea, asistand la cursurile "profesorului" de la Colegiu, a fost impresionat de invatatura acestuia, numindu-l secretar.

Batranul suveran pontif a cazut curand la pat, iar dupa trecerea lui la cele vesnice, in septembrie 855, locul sau a fost luat de "secretarul Ioan", devenit Papa Ioan Anglicus al VIII-lea. Insa, dupa cum consemneaza unii dintre cei care au...portretizat-o pe aceasta femeie, chemarea carnii a fost mai puternica decat cea religioasa, astfel ca Ioana ar fi avut mai multi amanti secreti, ramanand insarcinata.

In aprilie 858, in timpul unei procesiuni pe strazile Romei, "papa", acuzand puternice dureri de burta, a cazut de pe asin si, sub ochii inmarmuriti ai credinciosilor, a dat nastere unui copil. Abia dupa 400 de ani de la presupusa sa ucidere a aparut numele "Papei Ioana" intr-un document scris. E vorba despre "Cronica Papilor si imparatilor", intocmita de calugarul dominican Martin Polonus (sau din Troppau), in1278.

Acesta nu pomeneste insa nimic in privinta surselor sale. Povestea "papesei" s-a raspandit cu rapiditate, cunoscand felurite variante, astfel ca, la 1479, umanistul italian Bartolomeo Sacchi scria ca eroina ar fi ajuns pe tronul Sfantului Petru "prin lucratura diavolului, care i-ar fi ursit asta la nastere"...

Amenintare si inspiratie

Cel dintai care a cercetat in profunzime "cazul" a fost olandezul David Blondel, in 1649. El a ajuns la concluzia ca toata povestea este pura fictiune si ca, dupa ce Papa Leon al IV-lea a murit, la 17 iulie 855, i-a urmat Papa Benedict al III-lea, intronat doua luni mai tarziu. Or, Blondel, care nu era catolic, ci protestant, n-avea niciun interes sa protejeze imaginea Vaticanului.

Unii dintre cei care au studiat aceasta poveste spun ca nu se explica existenta ciudatului tron din marmura albastra pe care papii erau asezati dupa incoronare: scaunul avea o deschizatura ciudata, aratand ca un vas de toaleta, folosit odata pentru a se testa daca cel tocmai incoronat avea sau nu testicule Vaticanul a dat urmatoarea explicatie: a vrut sa foloseasca cel mai impresionant scaun pe care il avea...

Multi spun ca cele mai evidente dovezi despre papesa se gasesc in arta, literatura si arhitectura. Se spune ca povestea acestei femei reprezinta o amenintare si totodata o sursa de inspiratie.Monseniorul Charles Burns, fostul director al arhivei secrete a Vaticanului a declarat, sec: "Era un soi antic de Agatha Christie"...