Atuncea neființă, ființă nu erau
A cerului mare, boltitul cort din ceriu
Ce-acoperea atuncea ?...Și-n ce se ascundeau
Acele-acoperite....Au în noianul apei
Au în genune....
Pe-atunci nu era moarte, nimic nemuritor
Și noaptea-ntunecată de ziua cea senină
Nu era despărțită
Și fără de răsuflet sufla în sine însuși
Ne mai numitul Unul.....Și-afară de aceste
Nimic n-a fost pe-atuncea
Și-atât de întuneric era, ca un okean
Neluminat, și totul era adânc ascuns
În început. Și unul, învăluit în coaja-I
Uscată, prinde viață din tainica căldură
Ce singur el o are
Cea mai veche operă din literatura indiană (în limba sanscrită) care ni s-a păstrat este Rig-Veda compusă între anii 1.700 - 1100 î.Hr.
Unele din aceste străvechi scrieri se rostesc și azi ca rugăciuni Hindu fiind unele din puținele texte extrem de vechi ale lumii cu întrebuințări contemporane.
Cele 1.028. de imnuri care o compun datează în mare parte din perioada luptelor populațiilor ariene invadatoare împotriva autohtonilor.
Observați cea mai subtilă scriere despre existența lui Dumnezeu: ...Și unul, învăluit în coaja-I uscată, prinde viață din din tainica căldură ce singur „El”(ar fi trebuit să scrie dacă a folosit „în coaja-I”)o are!
RăspundețiȘtergereFlorea Nita aici este vorba despre formarea universului ,adica despre BIG BANG nicidecum despre Dumnezeu
RăspundețiȘtergereDefapt chiar de Dumnezeu este vorba ,chiar daca ar fi fost explozia de la Big Bang,ce a făcut că atomii aceia sa se deplaseze, dacă stam sa ne gândim puțin ,cea mai veche scriere este Biblia,nu putem combate lucrul că Dumnezeu există , doar noi nu vrem să-L recunoaștem,pentru că nu acceptam realitatea ci doar o lume care este doar o iluzie înscenarea de Satan!
RăspundețiȘtergere