Sfântul Andrei în tradiția populară - noaptea strigoilor, farmecelor de dragoste și de aflare a rodniciei ogorului

Pe 30 noiembrie, toți românii sărbătoresc ziua Sfântului Andrei. Se știe că Sfântul Andrei este numit și trecut în calendarul ortodox drept Ocrotitorul spiritual al românilor, fiind primul apostol care a ajuns pe meleagurile românești. Ceea ce nu se știe însă, este faptul că noaptea premergătoare sărbătorii Sfântului Andrei, noaptea de 29 spre 30 noiembrie, este cunoscută, în special la sate, sub denumirea de noaptea strigoilor.

Potrivit traditiei, in noaptea de Sfantul Andrei, hotarul dintre cele vazute si cele nevazute dispare, iar momentul este propice pentru unele practici de prospectare a viitorului. Astfel, in noaptea Sfantului Andrei, "umbla strigoii" sa fure "mana vacilor", "mintile oamenilor" si "rodul livezilor". Strigoii sunt spirite ale celor morti, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe taramul de dincolo. In aceasta noapte, aceste spirite devin periculoase, distrugatoare, aducand calamitati, boli si nefericire.

Pentru apararea gospodariei, usile si ferestrele casei, grajdurile, cotetele erau unse cu usturoi zdrobit pentru a preveni patrunderea duhurilor rele sau se atarnau cununi impletite de usturoi. Usturoiul folosit la aceste practici de aparare era de obicei "menit" cu un an inainte, tot in noaptea Sfantului Andrei. O ceremonie de "pazire" a usturoiului implica participarea fetelor si flacailor din sat, care petreceau, in vreme ce acesta capata calitatile pentru protectie.

Obiceiurile spun ca acest usturoi urma sa fie folosit de-a lungul anului care va sa vie ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protectie fata de duhurile malefice, precum si ca modalitate de a atrage un posibil partener de viata, a ursitului (dupa ce, in prealabil, usturoiul a fost sfintit la biserica si pastrat la icoana).

Ca mijloace de protectie fata de strigoi se mai foloseau firimituri de paine imprastiate in curte - pentru ca duhurile sa nu intre in casa dupa mancare - si candele aprinse langa icoane. Animalelor din gospodarie li se punea in hrana busuioc sfintit si in apa agheasma. De asemenea, se descanta droburi de sare, care se ingroapa sub grajd, pentru a fi scoase la suprafata de Sfantul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele, arata Mediafax.

O alta traditie spune ca in noaptea Sfantului Andrei se poate prevedea cat de rodnice vor fi livezile si ogoarele. Oamenii aduc in casa crengute de visin, le pun in apa si, daca infloresc pana la Craciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semanarea de grau in mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lasate in pod pana la Craciun - cele stricate sunt semn de luna ploioasa, cele incoltite sunt semn de bogatie.