Numele tău pe buză sau în minte-
Cum taie unda păstrăvul mai iute-
Chiar mută gura n-are să te uite.
(Ciungul mişcă-n gând braţul ca-nainte).
Sperioşii ochi rămaşi ca două ciute,
Şi păsările, câte, prinse-n ţinte
Nu ştii? Treceam prin vad şi-ţi spuneam: „Ţin-te
De gâtul meu”. Te luam în braţe: „Uite”.
Râsul se lua la-ntrecere cu râul.
Ce fu mai fraged? Unda sau cuvântul?
Cocorii-şi desfăceau în zare brâul.
Septembre clar. Mai gâfâie pământul?
Mai vin convoaie de oglinzi cu grâul?
Numele tău pe buze... Numai vântul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu