Cu ce ocazie?
Cine şi cum dovedeşte fără drept de apel că rumânii au învăţat de la bulgari şi de la slavi să spună stejăr şi plug.
Ce argumente sunt că fenomenul nu s-a produs invers ?
Raţionamentul lor este stupefiant: dacă este un cuvânt vorbit de romanii de la Roma din România şi nu există la Roma, trebuie că el vine de la oricine altcineva, chiar dacă e vorba de noii veniţi.
Care romani de la Roma în „România”, cei din legiunea Macedonica sau cea Siriană ???
Noi, „cretineii”, i-am aşteptat pe grecii din secolul XVI, ca să aflăm cum se zice la PLĂMÂN ???
Şi totuşi nu râd nici curcile de asemenea studii etimologice, ce spun printre altele că socul se trage din latinescul SAMBUCTUS, iar PORUMBUL din latinescul PALUMBUS, deşi romanii decedaseră cu 1000 de ani înainte ca Cristofor Columb şi ortacii săi să descopere porumbul în Americi.
Oameni buni, chiar nu băgaţi de seamă că aceşti lingvişti ne prostesc în faţă ???
Nu vedeţi că ei ne taie cu sărg rădăcinile noastre ce ne leagă de România, ca să ne spulbere vântul ???
Nu vedeţi că ei vor să fim de la Roma, de la Moscova, de la Istanbul, Budapesta şi de oriunde din altă parte, până şi din stepele cumane (după faimosul Djuvara), numai din România nu ?
Dacă un cercetător lingvist nu ştie că în română multe cuvinte cu morfemul stem P*L desemnează ceva care se umflă şi se dezumflă, precum PUL-monul, un anumit mădular sau o PAL-mă ce se umflă când devine pumn, atunci halal cercetător.
Dacă el nu observă că noţiunile româneşti se defines în cuvinte ca metafore, ce să mai spunem.
NOȚIÚNE, noțiuni, s. f. Formă logică fundamentală a gândirii omenești ; concept. – Din fr. notion, lat. notio, -onis.
CUVẤNT, cuvinte, s. n. … asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor; – Lat. conventus „adunare, întrunire”, conventum „înțelegere”.
SENS, sensuri, s. n. Înțeles ♦ Conținut noțional sau logic. – Din fr. sens, lat. sensus.
Etimologia modernă este o cu totul altă temă.Ea este dictată de rapiditatea răspândirii informaţiilor la distanţe foarte mari, cu mijloace moderne, fenomen aproape absent la nivelul formării lexicului ancestral rumânesc.
Nimeni nu a discutat vreodată modul în care s-au format cuvintele, unde şi când, ci doar s-au emis păreri privind vehicularea cuvintelor scrise, de la cineva la altcineva.Nu s-au verificat unele aspecte precum atestarea lor riguroasă, capacitatea scrisului de a reda fidel vorbirea şi implicarea celor care au scris în însăşi alterarea cuvântului prin inventarea unor reguli în cadrul şcolarizării.
Conform dexului un cuvânt este o grefare a unei noţiuni pe o alcătuire sonoră.
Pe acest temei putem observa că FLOAREA SOARELUI este o singură noţiune, desfăcută de lingviştii români în două cuvinte, ca şi ciuboţica cucului, etc şi LINGURĂ, o altă noţiune, consemnată de lingvişti ca un singur cuvânt, deşi conţine de fapt două cuvinte, LIN şi GURĂ.
Poate nu ştiţi ce este o lingură şi aflaţi din Dex.
LÍNGURĂ, linguri, s. f. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcătuit dintr-o parte ovală scobită și dintr-o coadă. – Lat. lingula.
Un ţăran ar defini-o ca pe ceva ce trebuie dus LIN la GURĂ, că altfel se varsă conţinutul “obiectului”.Lingula nu poate fi dusă la gură, că nu există ca lingură.
Floarea soarelui, ciuboţica cucului şi lingură sunt toate nişte metafore.
METÁFORĂ, metafore, s. f. Figură de stil,… cuvântul-imagine; – Din lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore.
Nu există nicio onomatopee fără ca ea să fie o metaforă, în sine.
După acelaşi model sunt alcătuite aproape toate cuvintele româneşti, incluiv măs-lină, stă-jarul, vie-spe, bon-daru, etc., ce scot din sărite pe lingviştii noştri alde Aurora, diferenţa fiind doar asocirea de rădăcini (frânturi) de cuvinte mai lungi sau mai scurte.
Ele dovedesc uneori originea clară în limba română a unor cuvinte din alte limbi, la care lipseşte câte o parte din rădăcini.
De exemplu URSU se cheamă URSUS în latină şi AORSO în greacă.
El, animalul greoi, UR-(că)-SUs doar în română, pentru că a urca şi sus nu există sub această formă în limbile respective, decât în română.
URCÁ, -Probabil *lat oricare (=oriri).
SUS adv. – Lat. susum (= sursum).
Există o mulţime de cuvinte ce aparţin numai românilor, dar ele sunt atribuite cu generozitate altora.
LIN, -Ă, lini, -e, adj. Care se mișcă …fără salturi– Lat. lenus, -a (= lenis).
GÚRĂ, guri, s. f.Cavitate din partea anterioară a capului, prin care alimentele sunt introduse în organism<lat. Gula(=gâtlej).
Oricine observă că gură nu există în alte limbi, cum nu există nici lingură în nicio altă limbă.
