O vreme de argint masiv
pe-alocuri înnegrit de vreme,
ţintat cu sori, metalic tiv,
la orizont scrâşneşte, geme
Copacii de argint, tăcând,
din crengile de-argint, oprite,
nemailovind, nemaisunând
nici ore-ovale nici clipite
par, cum îi întâlneşti, aşa,
explozii împietrite, surde,
care-au ţâşnit spre cer cândva,
din arhebuze şi din durde
Dar eu bat câmpul iernii, greu
cu paşii de-argint îi sun argintul
O, fericit auzul meu!
Ecoul bate-n jur argintul
şi-o clipa dacă m-aş opri
s-ar prăbuşi, de-argint, o clipă.
Şi peste câmp s-ar auzi
ţintatul brâu de-argint cum ţipă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu