Mă rog de tine, băiat curajos,
Încercat pe zidul morţii în bâlciul copilăriei,
Nu umbla să mă smulgi de la zmeul cu şapte capete
Ca să câştigi o parte-a-mpărăţiei.
Eu am venit de bună voie aici,
Am şters vatra-mpăienjenită
Am frământat de două ori pământul
Şi am umplut cuptoarele cu pită.
Apoi am rupt-o ţărăneşte pe ştergar
Să iasă aburi calzi şi i-a simţit din depărtări
Şi-n locul buzduganului vuia ca uraganul
Mirosul tras pe cele paişpe nări.
Îl aşteptam să aflu gustul pâinii
Şi numai după bătaia inimii am înţeles că e bună,
Că până la piept era îngropat în pământ
Şi de la umeri în lună.
O, toate fetele acelea din poveste
Care de teamă v-au urmat mereu
Când e atât de simplu şi de omeneşte
Să-ncerci odată să iubeşti un zmeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu