Cupa-Radu Stanca

De pe-o zi pe alta-mbătrâneşti

Nu cu săptămânile, cu anii.

Ca o cupă suptă în pierzanii

Dintr-o dată simţi că te goleşti.

Părul vechi cu care te-ai culcat

Seara, dimineaţa este altul.

Ai făcut pe negândinte saltul,

Singur nu-nţelegi ce s-a-ntâmplat.

Totul a fost brusc, neprevăzut,

Cupa s-a ciocnit şi-acum e spartă.

Şi prin trupul tău, ca printr-o poartă,

Peste noapte doi s-au petrecut.

Doi drumeţi setoşi care-ar mai bea

Cupa ce stă-n ţăndări la o parte,

Unul vine repede din moarte,

Celălalt se-ndreaptă-ncet spre ea.

N-are nici un rost să-ţi mai sporeşti

Casa, acareturile, banii.

Nu cu săptămânile, cu anii,

De pe-o zi pe alta-mbătrâneşti.