Din viaţă-Virgil Carianopol

Mi-a bătut în poartă Fericirea 

Şi intrând în curte m-a strigat. 

Eram dus alături cu iubirea. 

A-nchis poarta iute şi-a plecat. 

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria. 

A intrat, a stat sub pomii goi. 

N-a văzut pe nimeni să-i vorbească 

Şi-a plecat grăbită înapoi. 

Într-o seară, luminând pe stradă, 

http://Versuri.ro/w/ni87 

Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus 

Tot aşa, eram plecat aproape, 

Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus. 

Mi-a bătut în poartă şi Necazul. 

Eram dus departe. Liniştit, 

S-a întins pe ţolul de la uşă 

Şi m-a aşteptat până-am venit.