Ascultă, copile, ce-mi spune viața :
De-a pururi în umbră să torci al tău gînd,
Cînd simți în pleoapă o lacrim-arzînd,
Ia seama la vreme și acopere-ți fața,
Să nu fie ochi să te vădă plîngînd.
Alături cu alții te-nșiruie-n horă
Și lumii plătește-i cu ce-i ești dator,
Fă-i patimei tale zîmbet zăvor,
Tăcerea să-ți fie statornica soră,
Să nu știe nimeni ce rane te dor.
Iar noaptea cînd cade și ceața se lasă,
Tu trage-ți oblonul, să n-ai mărturii.
Și-atunci sub tavanul ascunsei chilii,
Despătură-ți taina ce-n suflet te-apasă,
Stropind-o cu lacrimi de ceasuri tîrzii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu