Amintirea Paradisului – Cezar Ivănescu

Când eram mai tânăr

şi la trup curat,

Într-o noapte, floarea mea,

eu te-am visat.

Înfloreai fără păcat,

într-un pom adevărat

Când eram mai tânăr

şi la trup curat.

Nu ştiam că eşti femeie, eu bărbat

Lângă tine cu sfială m-am culcat

Şi dormind eu am visat; tu, visând,

ai lăcrimat

Când eram mai tânăr

şi la trup curat

E pierdută noaptea aceea

de acum!

Carnea noastră, de-i mai ştii

al ei parfum

Poamele ce-n poame stau,

gustul cărnii tale-l au

Şi cad mâine toate, putrede,

pe drum.

Fă-l să fie, Doamne Sfinte,

numai om

Pe acel care ne-a ispitit sub pom

Şi când pomul flori va da,

fă să-i cadă carnea grea,

Cum cădea-va, după cântec,

mâna mea.