Om cu om-Tudor Arghezi

Un om fusese-o frunză şi numai om cu om

Au izbutit să crească şi să se facă pom.

Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure,

Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure.

Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire,

Făcându-te, din omul prigoanei, omenire.