joi, 26 decembrie 2013

Balada uşilor închise -George Ţărnea

Nu-ţi cer mai mult decât să ai răbdare - 
Încă o noapte şi înc-un răsărit - 
Cu tot acest răstimp care mă doare,
Şi-am să mă-ntorc de unde am venit.
.
Fără putinţă a mai fi să-mi caut
Întoarcerea spre tine, cât de cât,
Acord perfect cu sunete de flaut
Şi lacrimi oarbe înnodate-n gât.

Ne mai despart doar câteva secunde,
La frontiera dintre azi şi ieri,
Nici chiar formal să nu mă-ntrebi pe unde
Îmi voi purta aceste mângâieri

Din care tu ai consumat în grabă, 
Ca dintr-un fruct exotic şi cărnos,
Dar te-ai desprins şi ţi-ai văzut de treabă, 
Lăsându-mi urme-n fiecare os.

Nu-ţi cer mai mult, acum şi într-o doară,
Decât să-ţi fie bine, mai ales.
Când va incepe, totuşi, să te doară
Ce-ţi pare astăzi greu de înţeles

Şi să alergi cu braţele deschise
Spre cineva anume, dar atunci
Să fie-nchisă uşa dinspre vise
Şi, printre lacrimi, să-ți adoarmă prunci.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu