Cu cât prezentul de Eusebiu Camilar

Cu cât prezentul urcã spre viitor,şuvoi,

Adânc, tot mai nostalgic trecut rãmânem noi!

Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,

Demult antichitate va fi acest trecut!

Ades mi-aud în vine, de cine stie când,

Materia sau timpul necontenit pulsând.

Mai pure decât spicul imaculatei spumi,

În fiecare clipã se nasc atâtea lumi... 

Mãrire, armoniei din cer si din genuni!

Pãtrunde bine tâlcul acestor succesiuni:

Alãturi de furnicã si munte colosal,

Esti parte din solemnul poem universal!

Prin inimã, regretul sã-ti treacã mai usor,

Ca prin adâncul mãrii o umbrã de cocor...