Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
Nici dulce vin, nici apă de izvor.
Săruturi n-om schimba în zori ; o dată
Nu vom privi amurgu-odihnitor.
Ți-e aer soarele, şi mie luna,
Dar dragostea ce-o respirăm e una.
Un altul mă-nfăşoară-n gingăşie,
Cu rîsul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta îmi aparţine mie
Și tu, de boala mea eşti vinovat.
Mai dese întîlniri nu vom avea,
Căci liniştea ni-e data doar aşa.
Suflarea mea în stihul tău e trează,
Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cutează
Nici om să se atingă şi nici zeu.
Și dac-ai şti, acum, ce dragi îmi sunt
Aceste buze cu miros de vînt !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu