De-a Moș Crăciun/Dan Deșliu

Umbla un fel de molimă, pesemne,

în pragul sărbătorilor de iarnă ...

Părinţii, bunicii, mătuşile,

cu chipuri solemne,

discutau în surdină

chestiuni arzătoare :

va intra prin lucarnă,

de-a buşile,

sau prin horn o să vină,

într-un iureş nebun,

pe-o sănioară scînteietoare,

spulberînd sub tălpice stihiile,

darnicul Moş Crăciun?

(Aşa-i zicea lui Gerilă-nainte

să fie numit preşedinte

la Comitetul cu jucăriile ...)

Cam astfel tăinuiau

şi, fireşte,

habar n-aveau

de urechile noastre ciulite,

de ochii boldiţi tîlhăreşte ...

Ticluiau mai apoi un răvaş

către vămile cerului,

pasămite,

şi-n urmă se duceau

iavas-iavas,

la rosturile lor obişnuite.

Ma gîndeam

petrecîndu-i la vale

c-un zîmbet coţcar :

trebuie să fim ingăduitori

cu cei mari !

De-atîtea treburi şi angarale

n-or fi avut

cînd să bage de seamă

că nu numai ei au crescut

într-un an, sau în doi, sau în trei ...

Ei ne vad pururi neştiutori,

ca-n pruncie,

cînd credeam că ghetuţele pică

din nori

în bradul din colţul pridvorului,

că Moş Jucărie

vine pe borta cuptorului,

cu plăcintele şi scoverzele,

că pe sor’ mea a mică

o aduseseră berzele...

Nu-i nimic, îmi ziceam,

las’ să fie aşa !

O să ne adunăm impreună

şi de-astă dată ;

noi, la fel, vom cînta,

vom ura,

şi-or să ne asculte

cu inima bună,

mătuşi şi bunici şi părinţi,

şi-or să spună

ca-n toţi anii, la fel,

acelaşi cuvinte – model,

de turtă dulce şi ciocolată :

« Dragii noştri,

să fiţi

silitori

şi cuminţi !

Conduita frumoasă

este apreciată

cu osebire – de sărbători !

Iată,

s-ar putea să apară îndată

moşul cu daruri

pentru bunii şcolari :

parcă tropăie pe acoperiş ! »

- Ce copii ! murmuram,

privind cam pieziş,

cu ochii foarte atenţi,

spre bătrînii ştrengari ...

Dar, ce mai încolo-încoace,

trebuie să fim indulgenţi

cu cei mari :

lasă-i şi pe ei să se joace !