Nu cu sângele te mai ţip, Lumina mea
nu cu gura
Nu cu vorbe, cu tăcerea lumilor te rostesc
Cu ochii tăcerii te văd încă
Fulgerul tăcerii
îl ridic spre tine
ca un ţipăt
şi-i spun: naşte şi luminează
şi ce luminezi luminează odată pentru
totdeauna
şi ce vezi
fă să nu se mai termine niciodată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu