Mi-e dor de ea ca nimănui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port răni adînci în ochi şi-n trup,
Veşmintele de-argint le rup.
Aştept trecutele iubiri,
Conturul braţelor subţiri
Şi părul amintind de ploi,
Şi vechea urmă din noroi.
Dar urma ei s-a şters demult
De cine azi să prea-ascult?
De vîntul ce-mi închide uşi
De greieri sau de cărăbuşi?
Mi-e dor de ea ca nimănui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port răni adînci în ochi şi-n trup,
Veşmintele de-argint le rup.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu