Ci, de-am fi singuri amândoi...Nicolae Iorga

Ci, de-am fi singuri amândoi

Şi nime să ne asculte,

Uitându-mă în ochii tăi,

Ţi-aş spune aşa de multe…

Ar trece vremea şi n-am şti

Ce e aceea vreme

Şi n-ar fi nimene din vis

În lume să ne cheme.

Am fi departe tare duşi,

Străini de lumea-ntreagă:

Pe veşnicie ţi-aş fi drag,

Tu veşnic mi-ai fi dragă;

Cu sărutări am şterge-n ochi

A’ lacrimilor urme,

Şi cine oare s-a-ndura

Al nostru rai să-l curme?

Ţi-aş spune vorbe dulci încet:

Ca să le-auzi mai bine,

Tot mai aproape ai pleca

Obrazul tău de mine.

Şi-atuncea de ne-om săruta,

A cui să fie vina?

Nici tu, că nu mă auzeai,

Nici eu n-oi fi pricina.