Liniște, liniște...
trec cerbii prin ariniște...
Ce zână le așterne oare
miraj de lună pe cărare?..
.Auzi-i cum pășesc pe prund
spre râul cu argint în fund...
Frumoasa mea cu gene lungi
pășește lin, să nu-i alungi...
E-atâta feerie-n văi
și-atâta dor în ochii tăi
:Și mi te duci așa curând
norocule duios și blând......
Poveste din ariniște,
azi zbucium vreau, nu liniște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu