Păcatele mele!Pe fruntea ta,
la tîmpla ta,
ca delicatele, nervurele frunzei,
scris era
sfîrșitul meu:
m-am spînzurat de gîtul tău
cu funia de aur
a pletelor tale.
Și spînzur acum
de ramura gîtului tău
și acum trage greu,
greu apasînd pieptul tău
cea mai teribilă,
înfricoșătoare medalie.
Binecuvîntato, iubito,
repede să treci
prin codrul deznădejdii,
nu cumva să te ajungă
delirantul, viscolul rău.
Și medalionul aruncă-l
și dezleagă-l pe robul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu