Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
"Sper ca Mircea să ajunga, să nu-ntîrzie din nou.
Ia vezi dac-a tras maşina, lîngă gura de metrou..".
"-N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur..."
"-Și mi-a zis că fix la 12 ne vedem lîngă Carrefour".
Aşteptînd vreo 5 minute, îşi pierdu orice răbdare,
Și trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.
Și din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un Sony Vaio, pe care-l ţine sub braţ.
Agitat, la el în Jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
"-Tu eşti Mircea?"..."-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Și-am luat-o pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine..."
"-Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepţi spre mine".
Și de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.
Și-ncepu sa îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Să îşi strîngă întreaga oaste la Rovine în cîmpii,
Și să lupte pîn' la moarte cu ai turcului spahii.
"-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gîndeam ca sa ne batem,... dar la "Heroes" în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm "conQUIZtador"?
"-Cum cînd turcii-mi sunt în vamă, şi-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e nici un secret
Că am fost în multe lupte :Varna, Ialta sau Oituz..."
"-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o întreagă oaste, iar tu faci mişto de noi..,
Mîine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război".
"-Cum vrei tu mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe "YouTube", cu-ai tăi morţi,videoclipuri,
Nici ca Dunărea să-nnece, spumegînd, a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mîine ne vedem la luptă,
Și-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mînă ruptă".
Și zicînd acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Și trîntindu-i portiera, el plecă la pas grăbit.
Cînd ajunse la maşină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:
"Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe interzis"...
Și dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de bip-uri,
Ca să-şi strîngă toţi oştenii şi să îi îndese-n Jeep-uri.
Demarînd în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitîndu-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de cîte-un ciot, şi ţinîndu-se de burtă.
"-Baiazid, hai sa ne batem...!!, Unde eşti, de ce nu vii?"
"-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
Și-am mîncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă..."
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
"-N-am ştiut că la fast-food-uri nu e bine să mănînci,
Mai ales în Romania, fiindcă rişti să pleci pe brînci...
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă.
Dă-ne nişte triferment şi-o să facem cale-ntoarsă"...
Și aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pîn-la urmă că fast-food-ul face bine.
Asta-i tot... Dar fiţi voi siguri că Istoria-o să zică:
"Turcii l-au vazut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu