Sprijineam dungatul aer între ochii tăi și-ai mei
sprijineam dungatul aer al acelei după-amiezi
cu frunze galbene-verzi.
Între dulcile timpane,sprijineam un sunet lung.
Degetele diafane
îl ating și parcă smulg
din ființa auzită a secundei
de atunci
trupurile noastre lungi.
Ce frumoase și ce line
fulgerate-n înălțime
,și cu mantii lungi de nori
,cu stele la subțiori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu